Gheorghe Olteanu, *1941, Baden-Baden

Cântare A R O

fraților surorilor
când v-ajunge-al nostru dor
zări cu tot ce ne e drag
ARO vă așteaptă-n prag

să ne punem împreună
gândul portul voia bună
ascultând cum bate-n ie
inima de Românie

când ne doare și frământă
pribegia, țara sfântă
noi cu mâinile curate
ajuta-vom orice frate

fraților surorilor
când v-ajunge-al nostru dor
zări cu tot ce ne e drag
ARO vă așteaptă-n prag

la necaz și bucurie
tuturora să ne fie
cerul greu sau via-n soare
crezul drept mândria tare

hai să dăm mână cu mână
este legea ce ne mână
să-mplinim destin cu toții
și copiii și nepoții

liebe Brüder liebe Schwestern
wir gemeinsam stark im Westen
die Rumänen an dem Main
feiern ARO den Verein

(refrenul de trei ori)
fraților surorilor
când v-ajunge-al nostru dor
zări cu tot ce ne e drag
ARO vă așteaptă-n prag

Baden-Baden, 2016

doina pribegilor

frunză neagră – frunză moartă
sumbre vremuri bat la poartă
frunză tristă – codrul frate
vuie-a jale și se zbate
că-i tăiat din rădăcină
de cioclovina străină

din înaltul lor Carpații
ne povățuesc ca frații –
cine rădăcina-și pierde
n-are vânj nici frunză verde
când în pribegie moare
inima-i un drob de sare

în vâltori născuți de piatră
neam am fost de prund și vatră
unde adăsta odată
Maica binecuvântată

lotrii ne-au vândut grădina –
ispășim prin lume vina
cu năpasta ce ne-apasă
părăsind copii și casă

sărăcani mințiți întruna
ne îneacă mătrăguna
dar veni-va dimineața
când mânia sparge greața
și călcându-i în picioare
străluci-va mândrul soare
din adânc goruni să crească
rădăcina strămoșească

floare albastră floare albastră
Dă-ne Doamne vremea nostră
să-și adune toți pribegii
Țara dragostei și-a legii!

Baden-Baden, 2016

A R O primăvara
când a venit

când a venit s-a scuturat de zloată
năframa o lăsase într-un ram
copil eram din nou şi tremuram
cu casa deschizând ferestrele deodată

şi-a desfăcut şi ia ce o strânge
să ţină-n palme sânii de lăuză
nerăbdătoare a suflat în spuză
descoperind jăratecul de sânge

din ultimul cojoc zvârlit pe coaste
nevinovaţi îmi sar în braţe miei
mă-ndemni spre ţarc cu gândul să mi-i iei –
la cină va veni flămânda oast

Baden-Baden

dor

ar trebui să ne-nvelim în ploaie
înfășurați în vânt să ne iubim
cu păsările veșnic călătoare
chemați de-un cald și sfânt Ierusalim

ar trebui să înflorim în luncă
sub pașii de copii nevinovați
să unduim în mări cum se aruncă
în jocul drăgăstos delfinii frați

ar trebui să adăstăm în gheață
pe piscul solitar bătut de nori
topindu-ne în apa ce dă viață
pustiului din noi de-atâtea ori

ar trebui odată cu furnica
să știm ce rost avem în mușuroi
îndeplinind ce ne-a-nvățat bunica
slăviți să fim și-n viața de apoi

ar trebui să-mbrățișăm în piețe
tot ce rodește mândru prin grădini
să ne-nchinăm pădurilor mărețe
și nesfârșita lume să iubim

să ne iubim ar trebui cu sete
sub stele și sub soarele de-amiaz
vrăjitul dans și cântul să ne-mbete
în clipa binecuvântată azi
20.09.2015

Ilustraţie: Alma Stefănescu-Schneider

Vara

Yokohara Shigoru
haiku
(vara)

macul sălbatic
îmi trimite bezele
din lanul de grâu
&
marea leagănă
în nisipul fierbinte
pe cei adormiţi
&
muzică-n disco
sub felinar se-ncinge
dansul muştelor
&
bronz de războinic
decorat de porumbei
cu excremente
&
râul despletit
aleargă prin oraşul
spălat de ploaie
&
culcat în iarbă
cât de departe ajungi
plecând cu norii !?
&
lut îngândurat
ce-ai aflat de milenii
la Cernavodă?
&
genele tale
inspiră fluturelui
dansul în soare?

vară blagiană

copilo e vară
şi încă nici un trandafir
nu şi-a pirdut visele
fierbinţi şi catifelate
vântul adoarme în lanuri
murmurând uitate legende
cu împlinite dorinţi
din cupa prea plină a cerului
se revarsă pe munţi
albastra răcoare
izvoare aşteaptă cuminţi
grele de linişti
buzele calde
din soarele copt ca o rodie
picuri se preling
de-mpăcare
şi beau fără sfârşit
cu capul dat pe spate
plopii
e vară copilo
e vară
în mine-i o sete adâncă
şi amfora întreag-o aştept
beat ca să fiu
înainte de seară

psalm trist

o tu a mea nemuritoare
scăldată-n rouă și în soare
cu vijelii sub cer senin
nectar de prună și venin
pătruns în țărnă și pădure
în hora mare și săcure
în asprul pisc și lanul blând
icoană fiecărui gând
răsad de doruri și orori
cu vulturi morți mâncați de ciori
intoxicată cu bureți
amantă de analfabeți
ajunsă-n zdrențe și-n genunchi
lujerul stors roasă de junghi
purtată-n fiece celulă
de la opincă la căciulă
acasă sau în pribegie
amară-dulce Românie
fierbinte sân și rece stană
ești pururi sângerânda-mi rană
15.05.2015